Schimbul internaţional de publicaţii se realizează prin Biblioteca Academiei Române.
Primele legături de schimb datează din 1870, când Societatea Academică Română a primit de la Academia de Ştiinţe Daneză mai multe colecţii de publicaţii periodice, în schimbul a 26 volume publicate de Societate. În 1872, Societatea pentru Studiul Limbilor Romanice din Montpellier a stabilit un schimb cu Revue des langues romanes.
În 1874, la propunerea scriitorului Alexandru Odobescu s-a trecut la organizarea unei relaţii sistematice de schimb cu instituţii ştiinţifice străine. Din 1883 datează primele relaţii cu Statele Unite. Până la 1952
Biblioteca Academiei a fost centrul naţional de schimb in România. La sfârşitul primului Război Mondial, Biblioteca Academiei avea 145 de parteneri, iar la începutul celui de-al doilea, 850.
În prezent, întreaga reţea academică de schimb cuprinde aproximativ 15 000 parteneri, pentru toate profilurile ştiinţifice. În 1949 se înfiinţează Serviciul de Schimb specializat, care preia sarcini pe care le efectuaseră alte servicii şi care efectuează schimbul cu publicaţiile Academiei Române, editate de Editura Academiei.
Serviciul este coordonat de consiliul ştiinţific al bibliotecii şi finanţat de Academia Română. În cadrul serviciului se efectuează şi expediţia publicaţiilor destinate schimbului. Schimbul se face cu instituţii analoge, cu biblioteci universitare şi biblioteci ştiinţifice, conform convenţiilor de cooperare ştiinţifică, încheiate încă din anii de început.
